oblitera

română

Etimologie

Din franceză obliterer < latină obliterare.

Pronunție

• AFI: /o.bli.te'ra/

Verb

Conjugarea verbului oblitera
Infinitiv	a oblitera
Indicativ prezent pers. 1 sg.	obliterez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să oblitereze
Participiu	obliterat
Conjugare	I

1. (v.refl. tranz.) (livr.; despre inscripții, manuscrise etc.) a (se) șterge treptat, a deveni sau a face să devină neciteț.
2. (v.tranz.) a anula o marcă poștală sau un timbru prin aplicarea unei ștampile.
3. (v.tranz.) (med.) a astupa, a închide.

Cuvinte derivate

• obliterare
• obliterat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• băițelor
• băltireo
• leorbăit

Referințe

• DEX '98 via DEX online