marcă
 Vezi și : marca, marcá, marcà, marĉa
|
Etimologie
Din neogreacă μαρκα (márka), franceză marque. Confer germană Marke.
Pronunție
- AFI: /ˈmar.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului marcă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | marcă | mărci |
| Articulat | marca | mărcile |
| Genitiv-Dativ | mărcii | mărcilor |
| Vocativ | marcă | mărcilor |
- semn distinct aplicat pe un obiect, pe un produs, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele, pentru a-l recunoaște etc.
- tip, model, inscripție (care indică sursa) de fabricație.
- Marcă de automobil.
- (înv.) stemă; blazon, emblemă.
- fisă de metal cu număr de ordine, cu care lucrătorii își dovedesc prezența la lucru sau pe care o lasă în schimbul uneltelor primite.
- piatră sau bucată de șină vopsită în alb, așezată transversal între două linii de cale ferată care se întretaie, pentru a indica ramificația liniei ferate și locul până unde pot înainta vehiculele fără pericol de ciocnire.
- (fig.) semn distinctiv, trăsătură specifică, însușire caracteristică; particularitate.
Locuțiuni
- (loc.adj.) De marcă = de calitate superioară.
- (loc.adj.) De marcă = (despre oameni) de seamă; marcant, distins.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din germană Mark.
Substantiv
| Declinarea substantivului marcă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | marcă | mărci |
| Articulat | marca | mărcile |
| Genitiv-Dativ | mărcii | mărcilor |
| Vocativ | marcă | mărcilor |
- unitate monetară principală în unele țări europene.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din germană Mark.
Substantiv
| Declinarea substantivului marcă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | marcă | mărci |
| Articulat | marca | mărcile |
| Genitiv-Dativ | mărcii | mărcilor |
| Vocativ | marcă | mărcilor |
- nume dat în statul franc și în Germania medievală comitatelor de frontieră, aflate sub guvernare militară.
- obște sătească din Europa apuseană medievală, în care pământul arabil rămâne proprietate privată.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din germană Marke.
Substantiv
| Declinarea substantivului marcă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | marcă | mărci |
| Articulat | marca | mărcile |
| Genitiv-Dativ | mărcii | mărcilor |
| Vocativ | marcă | mărcilor |
- (adesea determinat prin „poștală”) mic imprimat emis de stat și care, aplicat sau tipărit pe scrisori, pe unele colete etc., servește drept plată anticipată a transportului poștal.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din marca.
Pronunție
- AFI: /marˈkə/
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru marca.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online