ocărâre

română

Etimologie

Din a ocărî.

Pronunție

• AFI: /o.kə'rɨ.re/

Substantiv

Declinarea substantivului ocărâre
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ocărâre	ocărâri
Articulat	ocărârea	ocărârile
Genitiv-Dativ	ocărârii	ocărârilor
Vocativ	ocărâre	ocărârilor

1. (rar) acțiunea de a ocărî și rezultatul ei; ocară, mustrare, dojană.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cărareo
• răcorea

Referințe

• DEX '98 via DEX online