octet

română

Etimologie

Din germană Oktett, franceză octet.

Pronunție

• AFI: /ok'tet/

Substantiv

Declinarea substantivului octet
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	octet	octete
Articulat	octetul	octetele
Genitiv-Dativ	octetului	octetelor
Vocativ	octetule	octetelor

1. formație compusă din opt persoane (instrumentiști sau cântăreți) care execută împreună o lucrare muzicală; lucrare muzicală scrisă pentru această formație.
2. (chim.) ansamblu format din opt electroni în stratul periferic al unui atom.

Cuvinte derivate

• octatlon

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului octet
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	octet	octeți
Articulat	octetul	octeții
Genitiv-Dativ	octetului	octeților
Vocativ	octetule	octeților

1. (inform.) grup de opt biți folosit pentru exprimarea capacității de memorie.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• coteț

Referințe

• DEX '98 via DEX online