ordonanță

română

Etimologie

Din franceză ordonnance.

Pronunție

• AFI: /or.do'nan.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului ordonanță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ordonanță	ordonanțe
Articulat	ordonanța	ordonanțele
Genitiv-Dativ	ordonanței	ordonanțelor
Vocativ	ordonanță	ordonanțelor

1. dispoziție scrisă emisă de o autoritate administrativă, judecătorească etc., act care conține această dispoziție.
2. (în trecut) hotărâre, sentință judecătorească.
3. (înv.) rețetă medicală.
4. (în vechea armată) soldat atașat pe lângă un ofițer pentru servicii personale.
5. aranjare, orânduire, organizare a elementelor unei opere de artă ale unei construcții etc.

Cuvinte compuse

• ofițer de ordonanță
• ordonanță de plată
• ordonanță prezidențială, ordonanță președințială

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online