ornamenta
Etimologie
Din franceză ornamenter (astăzi învechit).
Pronunție
- AFI: /or.na.men'ta/
Verb
Conjugarea verbului ornamenta | |
Infinitiv | a ornamenta |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
ornamentez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să ornamenteze |
Participiu | ornamentat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a împodobi, a înfrumuseța cu ornamente; a decora cu un motiv.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a decora