parafă

română

Etimologie

Din franceză paraphe.

Pronunție

• AFI: /pa'ra.fə/

Substantiv

Declinarea substantivului parafă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	parafă	parafe
Articulat	parafa	parafele
Genitiv-Dativ	parafei	parafelor
Vocativ	parafă	parafelor

1. ștampilă cu iscălitura sau cu numele cuiva (prescurtat sau cu inițiale); ștampilă a unei instituții.
2. iscălitură (prescurtată) pusă pe un act.
3. trăsătură de condei adăugată la sfârșitul unei iscălituri pentru a o deosebi de altele sau pentru a o împodobi; (p.ext.) linie de ornament.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online