paralelă
Etimologie
Din paralel.
Pronunție
- AFI: /pa.ra'le.lə/
Substantiv
Declinarea substantivului paralelă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | paralelă | paralele |
Articulat | paralela | paralelele |
Genitiv-Dativ | paralelei | paralelelor |
Vocativ | paralelo | paralelelor |
- comparare a două ființe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele); paralelism.
- (lit.) variantă a portretului, care constă în prezentarea simultană a două personaje și în compararea lor în scopul stabilirii trăsăturilor specifice fiecărui personaj.
- fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial.
- (la pl.) aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate (la înălțimi diferite sau identice) pe stâlpi verticali; (la sg.) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat.
- (geom.) linie sau suprafață situată în toată întinderea ei la egală distanță de altă linie sau suprafață cu care nu se întretaie oricât de mult s-ar prelungi.
Locuțiuni
- (loc.vb.) A (se) pune în paralel) (cu...) = a se compara.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
- MDN '07, p. 690