Variante

Etimologie

Din poloneză parkan, ucraineană паркан (parkan), maghiară párkány.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
parcan
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ parcan parcane
Articulat parcanul parcanele
Genitiv-Dativ parcanului parcanelor
Vocativ parcanule parcanelor
  1. îngrăditură de lemn făcută pentru zăgăzuirea apelor.
  2. bârnă întrebuințată la construirea unui dig, a unui pod etc.
  3. fortificație făcută în trecut din bârne, scânduri etc.; zid de apărare, parapet.


Traduceri

Anagrame

Referințe