dig
 Vezi și : dìg, DIG, dIG
|
|
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi |
Etimologie
Din franceză digue < neerlandeză mijlocie dijc.
Pronunție
- AFI: /dig/
Substantiv
| Declinarea substantivului dig | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dig | diguri |
| Articulat | digul | digurile |
| Genitiv-Dativ | digului | digurilor |
| Vocativ | digule | digurilor |
- construcție de piatră, de pământ sau de beton, făcută în lungul unei văi, la marginea unei ape, pe țărmul sau spre largul mării etc., pentru a apăra un loc de inundație, pentru a izola anumite porțiuni de teren, pentru a corecta albia unui curs de apă, a reduce forța valurilor etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
(svenska)
Variante
- (fam. și pop.) dej
Etimologie
Din suedeză veche þik, care provine din limba nordică veche þik < proto-germanică *þek (forma de acuzativ pentru *þū, „tu”).
Înrudit cu daneză dig, faroeză teg, germană dich, limba gotică *𐌸𐌿𐌺 (*þuk), islandeză þig și norvegiană deg.
Pronunție
Pronume
dig
- (acuzativ, formă neaccentuată) te
- Jag såg dig aldrig där.
- (acuzativ, formă accentuată) pe tine
- (pron.refl.) tu (însuși), te
- Skar du dig på kniven?