parapet

română

Etimologie

Din italiană parapetto, franceză parapet, germană Parapett.

Pronunție

• AFI: /pa.ra'pet/

Substantiv

Declinarea substantivului parapet
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	parapet	parapete
Articulat	parapetul	parapetele
Genitiv-Dativ	parapetului	parapetelor
Vocativ	parapetule	parapetelor

1. perete (de înălțime mică) din piatră, lemn, metal etc. care servește la delimitarea teraselor, a podurilor, a marginilor unei șosele etc.
2. prelungire a bordurilor unei nave, deasupra punții superioare, având rolul de a proteja oamenii, instalațiile și obiectele de pe punte contra valurilor.
3. obstacol așezat la capătul unei linii ferate pentru ca trenul să nu mai poată înainta.
4. întăritură de pământ sau de zid la redute și la tranșee, pentru protejarea luptătorilor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online