peșcheș

română

Din turcă peșkeș.

Declinarea substantivului peșcheș
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	peșcheș	peșcheșuri
Articulat	peșcheșul	peșcheșurile
Genitiv-Dativ	peșcheșului	peșcheșurilor
Vocativ	peșcheșule	peșcheșurilor

(înv., pop. și fam.) plocon, dar, cadou.
(spec.) dar anual, în bani sau în natură, pe care domnii țărilor române îl ofereau Porții Otomane (împreună cu haraciul); (p.ext.) haraci; (la pl.) bunurile din care consta acest dar.
dar oferit de domnii țărilor române sultanului sau altor demnitari turci cu ocazia bairamului.

(fam.) A da (sau a duce) pe cineva peșcheș (cuiva) = a preda (sau a duce) pe cineva prins, legat; a preda pe cineva dușmanului