pejmă
Etimologie
Din maghiară pézsma.
Pronunție
- AFI: /'peʒ.mə/
Substantiv
Declinarea substantivului pejmă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | pejmă | pejme |
Articulat | pejma | pejmele |
Genitiv-Dativ | pejmei | pejmelor |
Vocativ | pejmă | pejmelor |
- (bot.) numele a două specii de plante erbacee cu tulpinile rigide, ramificate și cu frunze dințate, una cu flori albe sau violete-purpurii, cu miros plăcut de mosc (Amberboa moschata), cealaltă cu flori galbene, plăcut mirositoare (Amberboa odorata).
Sinonime
- (bot.) (reg.) bumbi (pl.), cănăfior, didinele (pl.), parfumași (pl.), pufuleți (pl.), scăișori (pl.), spoitori (pl.)
Vezi și
Traduceri
plantă; floare (Amberboa moschata)
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online