mosc
Etimologie
Din neogreacă μόσϰος (móskos). Confer italiană mosco.
Pronunție
- AFI: /mosk/
Substantiv
Declinarea substantivului mosc | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | mosc | moști |
Articulat | moscul | moștii |
Genitiv-Dativ | moscului | moștilor |
Vocativ | - | - |
- (zool.) (Moschus, mai ales Moschus moschiferus) animal rumegător, de mărimea unei căprioare, fără coarne, cu caninii superiori foarte lungi, originar din Asia.
Sinonime
- (zool.) (rar) moscar
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
mamifer
Declinarea substantivului mosc | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | mosc | moscuri |
Articulat | moscul | moscurile |
Genitiv-Dativ | moscului | moscurilor |
Vocativ | - | - |
- (biol.) substanță secretată de o glandă a masculului moscului, utilizată în medicină și în industria parfumurilor.
- Miros de mosc.
Sinonime
- (biol.) cabarga
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Vezi și
Traduceri
miros secretat de acest mamifer
|
|
Referințe
(Gaeilge)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
mosc