picătură

română

Etimologie

Din a pica + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /pi.kə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului picătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	picătură	picături
Articulat	picătura	picăturile
Genitiv-Dativ	picăturii	picăturilor
Vocativ	picătură	picăturilor

1. părticică sferică desprinsă dintr-o masă de lichid, formată prin condensarea unui gaz etc.; pic, strop; (p.ext.) cantitate mică dintr-un lichid.
2. (p.gener.) cantitate neînsemnată din ceva; fărâmă.
3. (la pl.) substanță medicamentoasă lichidă care se administrează bolnavului sub formă de picături.

Cuvinte derivate

• pic
• picăturică

Locuțiuni

• (loc.adv.) Printre picături = din când în când, câteodată; (p.ext.) în timpul liber, pe apucate.
• Picătură cu picătură = puțin câte puțin, încetul cu încetul; până la epuizare.

Expresii

• A semăna (cu cineva) ca două picături (de apă) = a avea exact aceeași înfățișare cu altă persoană, a fi leit
• Până la ultima picătură de sânge = până la moarte, până la ultima suflare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căputări
• capturai

Referințe

• DEX '98 via DEX online