stavilă
Etimologie
Din slavă (veche) stavilo.
Pronunție
- AFI: /'sta.vi.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului stavilă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | stavilă | stavili |
| Articulat | stavila | stavilile |
| Genitiv-Dativ | stavilii | stavililor |
| Vocativ | stavilă | stavililor |
- construcție mobilă sau parte mobilă a unei construcții, manevrată manual sau mecanic, servind pentru a regla nivelul apelor curgătoare sau pentru a îndrepta spre alt făgaș cursul unei ape; (p.restr.) fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stăvilarului, care, coborându-se sau ridicându-se, opresc apa sau îi dau drumul, după necesitate.
- îngrămădire de bușteni, de crengi, de pământ etc. aduse de ape (la cotitura unui râu) și care îi împiedică cursul.
- (p.gener.) piedică (materială), barieră.
- (fig.) opoziție, împotrivire; greutate, dificultate.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adv.) Fără stavilă = întruna, necontenit; în mare cantitate, mult.
Expresii
- A pune stavilă gurii = a-și impune tăcere, a se reține de a spune ceva
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online