piron

română

Etimologie

Din slavă (veche) pironŭ.

Pronunție

• AFI: /piˈron/

Substantiv

Declinarea substantivului piron
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	piron	piroane
Articulat	pironul	piroanele
Genitiv-Dativ	pironului	piroanelor
Vocativ	pironule	piroanelor

1. cui (de oțel) lung și gros, curbat (în unghi drept) la unul din capete și folosit la îmbinarea pieselor unei construcții de lemn, la fixarea unui obiect greu pe perete etc.; (p.gener.) cui mare.

Cuvinte derivate

• pironi

Expresii

• (fam.) A face (la) piroane (și cuie) = a clănțăni din dinți din cauza frigului; a dârdâi
• (fam.) A tăia (la) piroane = a spune minciuni

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• porni

Referințe

• DEX '98 via DEX online

---

venețiană

(vèneto)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

piron m., pironi pl.

1. furculiță