engleză

(English)

Etimologie

  1. Din place + sufixul -(e)r.
  2. Din spaniola americană placer.

Pronunție

  • AFI: /ˈplæsər/


Substantiv

placer, pl. placers

  1. plasator
  2. un depozit de pământ, nisip sau pietriș care conține minerale prețioase

Cuvinte derivate

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din place + sufixul -(e)r.

Pronunție


Verb

  1. a (se) plasa, a pune, a așeza
  2. a situa, a (se) așeza

Cuvinte derivate





spaniolă

(español)

Etimologie

  1. Din latină placere.
  2. (substantivul) Înrudit cu placel.

Pronunție

  • AFI: /plaˈθeɾ/


Verb

  1. a plăcea, a satisface


Substantiv

placer m., placers pl.

  1. plăcere


Substantiv

placer m., placeres pl.

  1. un depozit de pământ, nisip sau pietriș care conține minerale prețioase
  2. banc de nisip