planorism

română

Etimologie

Din planor + sufixul -ism. Confer rusă планeризм (planerizm).

Pronunție

• AFI: /pla.no'rism/

Substantiv

Declinarea substantivului planorism
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	planorism	invariabil
Articulat	planorismul	invariabil
Genitiv-Dativ	planorismului	invariabil
Vocativ	planorismule	invariabil

1. ramură sportivă care se practică cu planorul.
2. îndeletnicirea de a construi planoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online