toi

română

Etimologie

Din turcă toy „banchet”.

Pronunție

• AFI: /toj/

Substantiv

Declinarea substantivului toi
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	toi	toiuri
Articulat	toiul	toiurile
Genitiv-Dativ	toiului	toiurilor
Vocativ	toiule	toiurilor

1. (la sg.) punctul culminant al unei acțiuni sau al unui fenomen în desfășurare.
2. (pop.) partea principală, miezul unui lucru.
3. învălmășeală, încăierare; tărăboi, zarvă.
4. (înv.) ceată, stol, cârd, grup.

Cuvinte derivate

• destoia

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• oți

Referințe

• DEX '98 via DEX online