Etimologie

Din plută + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /plu.tu'i/


Verb


Conjugarea verbului
plutui
Infinitiv a plutui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
plutuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să plutuiască
Participiu plutuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a supune pieile tăbăcite unei operații de finisare, tratându-le cu săruri de crom, pentru a le face moi și a le da un aspect plăcut.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe