polnoglasie

română

Etimologie

Din rusă полногласиe (polnoglasie).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului polnoglasie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	polnoglasie	invariabil
Articulat	polnoglasia	invariabil
Genitiv-Dativ	polnoglasiei	invariabil
Vocativ	polnoglasie	invariabil

1. fenomen lingvistic caracteristic limbilor slave de est, care constă în prezența grupurilor de sunete „oro”, „olo”, „ere” între consoane, corespunzând grupurilor „ra”, „la”, „re”, „le” din vechea slavă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online