pologi

română

Etimologie

Din polog.

Pronunție

• AFI: /po.lo'ʤi/

Verb

Conjugarea verbului pologi
Infinitiv	a pologi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	pologesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să pologească
Participiu	pologit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (pop.) a tăia, a doborî la pământ iarba sau alte plante, cu coasa sau cu secera; (p.ext.) a întoarce, a aduna laolaltă mai multe poloage (făcând snopi).
2. (v.tranz.) a face ca iarba sau alte plante să se plece, să se culce la pământ; a încovoia, a culca.

Cuvinte derivate

• pologit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online