polonic
Etimologie
Din ucraineană polonnyk.
Pronunție
- AFI: /po.lo'nik/
Substantiv
Declinarea substantivului polonic | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | polonic | polonice |
Articulat | polonicul | polonicele |
Genitiv-Dativ | polonicului | polonicelor |
Vocativ | ' | ' |
- unealtă de bucătărie, în formă de lingură mare, având găvanul adânc și coada lungă, folosită pentru a scoate mâncarea lichidă din oală și a o turna în farfurie.
- Cu polonicul se servește ciorba.
- lingură mare, adâncă și cu numeroase găuri, folosită la stână pentru a separa urda sau cașul de zer.
Sinonime
- 1: (reg.) linguroi, (Mold.) ciorbalâc, (prin Transilv. și Maram.) găvan, (prin Ban.) toc, (Transilv.) lingură de scos
Traduceri
unealtă
|
|