postelnic

română

Etimologie

Din slavă (veche) posteĩlnikŭ.

Pronunție

• AFI: /pos'tel.nik/

Substantiv

Declinarea substantivului postelnic
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	postelnic	postelnici
Articulat	postelnicul	postelnicii
Genitiv-Dativ	postelnicului	postelnicilor
Vocativ	postelnicule	postelnicilor

1. (în evul mediu, în țara românească și în moldova) titlu dat unui mare boier, membru al sfatului domnesc, care avea în grijă camera de dormit a domnului și organiza audiențele la domn; boier care avea acest titlu.
2. (mai târziu) ministru al Afacerilor Externe.
3. titlu onorific dat boierilor care aveau unele atribuții administrative; boier care avea acest titlu.

Cuvinte derivate

• postelniceasă
• postelnicel
• postelnicie

Cuvinte compuse

• postelnicul al doilea

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online