practicantă

română

Etimologie

Din practicant.

Pronunție

  • AFI: /prak.ti'kan.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
practicantă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ practicantă practicante
Articulat practicanta practicantele
Genitiv-Dativ practicantei practicantelor
Vocativ practicanto practicantelor
  1. persoană care îndeplinește un stadiu de practică, lucrând ca începătoare într-un atelier, într-un birou, într-o întreprindere etc. (pentru a se perfecționa într-o anumită profesie, prin completarea cunoștințelor teoretice cu noțiuni practice).
  2. cea mai mică funcție administrativă în vechea ierarhie a funcționarilor începători; salariată care executa o muncă de ajutor pe lângă un specialist.


Traduceri

Referințe