pragmatism
Etimologie
Din franceză pragmatisme. Confer engleză pragmatism.
Pronunție
- AFI: /prag.ma'tism/
Substantiv
Declinarea substantivului pragmatism | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | pragmatism | invariabil |
Articulat | pragmatismul | invariabil |
Genitiv-Dativ | pragmatismului | invariabil |
Vocativ | ' | ' |
- curent filozofic care susține că utilitatea practică este unicul criteriu al adevărului.
- atitudine a unei persoane pragmatice.
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
curent filozofic
Referințe
(English)
Etimologie
Din greacă antică πρᾶγμα (prágma, "acțiune") + -ism.
Pronunție
- AFI: /ˈprægməˌtɪzəm/
Substantiv
pragmatism, (nenumărabil)
Antonime
Cuvinte derivate
Referințe
(eesti)
Etimologie
Din franceză pragmatisme sau engleză pragmatism.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
pragmatism
Etimologie
Probabil din italiană pragmatismo.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
pragmatism m.
(svenska)
Etimologie
Confer germană Pragmatismus, engleză pragmatism, franceză pragmatisme.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului pragmatism | ||||
c. | Singular | Plural | ||
Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
Nominativ | pragmatism | pragmatismen | invariabil | invariabil |
Genitiv | pragmatisms | pragmatismens | invariabil | invariabil |