pramatie
română
Etimologie
Din neogreacă πρα (γχ)ματια (pra (gh)matía).
Pronunție
- AFI: /pra'ma.ti.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului pramatie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pramatie | pramatii |
| Articulat | pramatia | pramatiile |
| Genitiv-Dativ | pramatiei | pramatiilor |
| Vocativ | pramatie | pramatiilor |
- (fam.) persoană fără caracter, cu purtări rele, imorală; escroc, canalie, pușlama, stricat, destrăbălat.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online