precupeți

română

Etimologie

Din precupeț.

Pronunție

• AFI: /pre.ku.pe'ʦi/

Verb

Conjugarea verbului precupeți
Infinitiv	a precupeți
Indicativ prezent pers. 1 sg.	precupețesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să precupețească
Participiu	precupețit
Conjugare	IV

1. (v.intranz. și tranz.) (rar) a practica meseria de precupeț; (p.ext.) a vinde cu preț de speculă; a trafica.
2. (v.tranz.) (fig.) (în propoziții negative) a nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate.

Cuvinte derivate

• precupețire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online