pretoriu
română
Etimologie
Din latină praetorium, franceză prétoire.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului pretoriu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pretoriu | pretorii |
| Articulat | pretoriul | pretoriile |
| Genitiv-Dativ | pretoriului | pretoriilor |
| Vocativ | pretoriule | pretoriilor |
- (la romani) reședința pretorului, sala în care pretorul își exercita funcțiile judecătorești.
- loc dintr-o tabără romană unde era așezat cortul comandantului.
- (înv.) sală de judecată (în incinta unui tribunal); (p.gener.) tribunal.
- (în evul mediu, în țara românească) sfat domnesc format din sfetnicii apropiați ai domnului.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online