pretoriu

română

Etimologie

Din latină praetorium, franceză prétoire.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului pretoriu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pretoriu	pretorii
Articulat	pretoriul	pretoriile
Genitiv-Dativ	pretoriului	pretoriilor
Vocativ	pretoriule	pretoriilor

1. (la romani) reședința pretorului, sala în care pretorul își exercita funcțiile judecătorești.
2. loc dintr-o tabără romană unde era așezat cortul comandantului.
3. (înv.) sală de judecată (în incinta unui tribunal); (p.gener.) tribunal.
4. (în evul mediu, în țara românească) sfat domnesc format din sfetnicii apropiați ai domnului.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online