procuroră

română

Etimologie

Din procuror.

Pronunție

• AFI: /pro.ku'ro.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului procuroră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	procuroră	procurore
Articulat	procurora	procurorele
Genitiv-Dativ	procurorei	procurorelor
Vocativ	procuroro	procurorelor

1. membră a procuraturii, care supraveghează justa aplicare a legilor și care reprezintă interesele statului într-un proces; magistrat atașat pe lângă o instanță judecătorească și având rolul de acuzator public.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online