protuberanță

română

Etimologie

Din franceză protubérance.

Pronunție

• AFI: /pro.tu.be'ran.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului protuberanță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	protuberanță	protuberanțe
Articulat	protuberanța	protuberanțele
Genitiv-Dativ	protuberanței	protuberanțelor
Vocativ	protuberanță	protuberanțelor

1. parte a unui obiect, a unui organ etc. ieșită în relief; proeminență, ieșitură.
2. nor de gaz incandescent care apare pe fondul coroanei solare în forma unor limbi de foc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online