pudra

română

Etimologie

Din pudră. Confer franceză poudrer.

Pronunție

• AFI: /pu'dra/

Verb

Conjugarea verbului pudra
Infinitiv	a pudra
Indicativ prezent pers. 1 sg.	pudrez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să pudreze
Participiu	pudrat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (se) da cu pudră (pe față), a (se) farda cu pudră; a (se) pudrui.
2. (v.tranz.) a acoperi cu un strat subțire de pulbere (de făină, de zahăr etc.).

Cuvinte derivate

• pudrare
• pudrat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• drupa

Referințe

• DEX '98 via DEX online