punguliță
Etimologie
Pronunție
- AFI: /pun.gu'li.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului punguliță | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | punguliță | pungulițe |
Articulat | pungulița | pungulițele |
Genitiv-Dativ | punguliței | pungulițelor |
Vocativ | punguliță | pungulițelor |
- diminutiv al lui pungă; punguță.
- (bot.) (Thlaspi arvense) plantă erbacee de culoare verde-deschis, cu miros neplăcut, cu flori mici, albe, dispuse în inflorescență.
Sinonime
- 1: punguță
- 2: (bot.) (reg.) țășculiță, punga-popii, tășcuța-ciobanului, buruiana-viermelui
Cuvinte apropiate
- pungaș, pungășoaică
- pungă
- pungăleală
- pungăli
- pungălire
- pungălit
- pungălitură
- pungășesc
- pungășeală
- pungășește
- pungăși, pungui
- pungășie
- pungășire, punguire
- pungășit, punguit
- punghiță, pungușoară
- pungi
- pungire
- pungit
- pungoci
- pungoi
Traduceri
punguță
plantă; floare
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online