purcede
Etimologie
Din latină procēdĕre; păstrat numai în română.
Pronunție
- AFI: /pur'ʧe.de/
Verb
Conjugarea verbului (se) purcede | |
Infinitiv | a (se) purcede |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) purced |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) purceadă, purcează |
Participiu | purces |
Conjugare | III |
- (v.intranz.) (pop.) a pleca, a porni la drum.
- (v.intranz. și refl.) (despre lucruri și despre fenomene văzute în mișcare, în evoluție) a începe, a (se) porni, a (se) dezlănțui.
- a întreprinde, a începe o acțiune.
- a proceda, a acționa (într-un anumit fel).
- (despre acțiuni, stări) a izvorî, a proveni, a lua naștere.
Sinonime
- 1-2: începe, (se) pleca, (se) porni, (se) dezlănțui
- 3: începe, întreprinde
- 4: acționa, proceda
- 5: proveni
Cuvinte derivate
Expresii
- (intranz.) A purcede grea (sau îngreunată) = a rămâne însărcinată
Traduceri
a se pune în mișcare
|
a trece; a proceda
|