română

Etimologie

Din latină procēdĕre; păstrat numai în română.

Pronunție

  • AFI: /pur'ʧe.de/


Verb


Conjugarea verbului
(se) purcede
Infinitiv a (se) purcede
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) purced
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) purceadă, purcează
Participiu purces
Conjugare III
  1. (v.intranz.) (pop.) a pleca, a porni la drum.
  2. (v.intranz. și refl.) (despre lucruri și despre fenomene văzute în mișcare, în evoluție) a începe, a (se) porni, a (se) dezlănțui.
  3. a întreprinde, a începe o acțiune.
  4. a proceda, a acționa (într-un anumit fel).
  5. (despre acțiuni, stări) a izvorî, a proveni, a lua naștere.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • (intranz.) A purcede grea (sau îngreunată) = a rămâne însărcinată


Traduceri

Referințe