Variante de scriere Vezi și : scufundă

română

Etimologie

Din prefixul s- + a cufunda.

Pronunție

  • AFI: /sku.funˈda/


Verb


Conjugarea verbului
scufunda
Infinitiv a scufunda
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
scufund
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să scufunde
Participiu scufundat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) a intra sau a băga cu totul în apă sau în alt lichid; a (se) cufunda.
  2. (v.refl. tranz.) (spec.) a dispărea sau a face o navădispară sub nivelul apei (în urma unei avarii).
  3. (v.refl.) (fig.) (despre aștri) a apune.
  4. (v.refl.) a intra (adânc) în ceva, a se afunda (într-o materie moale); a se adânci, a se înfunda.
  5. (v.refl.) (despre ochi) a se înfunda în orbite.
  6. (v.refl.) (despre pământ) a se prăbuși, a se surpa.
  7. (v.tranz. și refl.) (fig.) (rar) a facefie sau a se lăsa absorbit de o activitate, de o preocupare.

Cuvinte derivate

Expresii

  • N-are să se scufunde pământul = nu se va întâmpla nici un rău, nu va fi prea mare pagubă


Traduceri

Etimologie

Din scufunda.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru scufunda.

Referințe