răfui

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /rə.fu'i/

Verb

Conjugarea verbului răfui
Infinitiv	a răfui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	răfuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să răfuiască
Participiu	răfuit
Conjugare	IV

1. (vb. refl. recipr.) a cere socoteală (cuiva), a limpezi cu cineva o situație, a lămuri o neînțelegere; a se mustra, a se certa; a se bate cu cineva.

Cuvinte derivate

• răfuială

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• făuri
• furai

Referințe

• DEX '98 via DEX online