română

Etimologie

Din franceză concentrer.

Pronunție

  • AFI: /kon.ʧenˈtra/


Verb


Conjugarea verbului
concentra
Infinitiv a concentra
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
concentrez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să concentreze
Participiu concentrat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) strânge, a (se) acumula într-un singur loc; a (se) îndrepta spre un singur punct.
  2. (v.tranz.) a chema vremelnic, sub arme, rezerviști, în timp de pace, pentru instrucție, pentru ca aceștia să-și completeze pregătirea militară sau pentru alte motive.
  3. (v.tranz.) a strânge mai multe unități militare într-o anumită zonă.
  4. (v.refl.) a-și încorda întreaga atenție sau gândire într-o singură direcție; a fi absorbit, preocupat de ceva.
  5. (v.tranz.) (chim.) a mări conținutul procentual al unui component într-o soluție sau într-un amestec.
  6. (v.tranz.) a separa dintr-un minereu brut părțile bogate în minereuri utile de părțile sterile.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe