rechiziție
română
Etimologie
Din franceză réquisition, germană Requisition.
Pronunție
- AFI: /re.ki'zi.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului rechiziție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rechiziție | rechiziții |
| Articulat | rechiziția | rechizițiile |
| Genitiv-Dativ | rechiziției | rechizițiilor |
| Vocativ | rechiziție | rechizițiilor |
- măsură excepțională prin care un organ al administrației de stat obligă pe cetățeni la cedarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile (contra plată) pentru nevoile armatei sau ale statului.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online