reedita

română

Etimologie

Din franceză réediter.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

Conjugarea verbului reedita
Infinitiv	a reedita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	reeditez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să reediteze
Participiu	reeditat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor, a retipări.
2. (v.tranz.) (fig.) a readuce în discuție, a pune din nou în circulație, a relua, a repeta o idee, o concepție etc. (greșită).

Cuvinte derivate

• reeditare
• reeditat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• editare

Referințe

• DEX '98 via DEX online