română

Etimologie

Din franceză regretter.

Pronunție

  • AFI: /re.gre'ta/


Verb


Conjugarea verbului
regreta
Infinitiv a regreta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
regret
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să regrete
Participiu regretat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; (p.ext.) a avea remușcări, a se căi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe