Etimologie

Din franceză regret.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
regret
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ regret regrete
Articulat regretul regretele
Genitiv-Dativ regretului regretelor
Vocativ ' '
  1. părere de rău cauzată de pierderea unui lucru sau a unei ființe, de o nereușită sau de săvârșirea unei fapte nesocotite; p. ext. remușcare, căință.
    Simțea un sincer regret pentru cele făcute.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe





(English)

Etimologie

Din engleza medie regretten < franceza veche regreter ("a lamenta").

Pronunție

  • AFI: /rɪˈgrɛt/
  • AFI: /ɹəˈɡɹɛt/


Substantiv

regret, pl. regrets

  1. regret, remușcare, mustrare
    I have no regrets.

Sinonime

Cuvinte derivate


Verb


Conjugarea verbului
to regret
Infinitiv to regret
Prezent simplu
pers. 3 sg.
regrets
Trecut simplu regretted
Participiu trecut regretted
Participiu prezent regretting
  1. a regreta, a avea remușcări
    He regretted his words.
  2. a-i părea rău de, a-i părea rău pentru
    I regret that I have to do this, but I don't have a choice.

Cuvinte derivate

Referințe





(français)

Etimologie

Din franceza medie regret < franceza veche regret ("lamentație"); forma deverbală a lui regreter ("a lamenta"). Compus din re- +‎ greter ("a plânge") < de origine germanică; din limba francă *grêtan ("a se plânge").

Pronunție

  • AFI: /ʁǝ.ɡʁɛ/


Substantiv

regret m., regrets pl.

  1. regret, remușcare, mustrare
    J'ai beaucoup de regret de ne vous avoir pas trouvé chez vous.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii