rescript

română

Etimologie

Din latină rescriptum, germană Reskript.

Pronunție

• AFI: /re'skript/

Substantiv

Declinarea substantivului rescript
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rescript	rescripte
Articulat	rescriptul	rescriptele
Genitiv-Dativ	rescriptului	rescriptelor
Vocativ	rescriptule	rescriptelor

1. răspuns dat de împărații romani la chestiunile de drept asupra cărora erau consultați de către magistrații sau de către guvernatorii provinciilor; (p.ext.) ordin care emană de la un suveran într-o afacere particulară.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online