rosătură

română

Variante

• rozătură

Etimologie

Din ros + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /ro.sə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului rosătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rosătură	rosături
Articulat	rosătura	rosăturile
Genitiv-Dativ	rosăturii	rosăturilor
Vocativ	rosătură	rosăturilor

1. rană superficială provenită dintr-o frecătură, dintr-o roadere; eroziune.
2. loc ros, tocit, găurit.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arsăturo

Referințe

• DEX '98 via DEX online