rostogolitor

română

Etimologie

Din a (se) rostogoli + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ros.to.go.li'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului rostogolitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rostogolitor	rostogolitori
Articulat	rostogolitorul	rostogolitorii
Genitiv-Dativ	rostogolitorului	rostogolitorilor
Vocativ	rostogolitorule	rostogolitorilor

1. lucrător care întoarce materialul pe toate fețele, pe vatra unui cuptor metalurgic (pentru a obține o temperatură uniformă), și-l aduce la ușa de scoatere din cuptor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online