rotor

română

Etimologie

Din franceză rotor.

Pronunție

• AFI: /ro'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului rotor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rotor	rotoare
Articulat	rotorul	rotoarele
Genitiv-Dativ	rotorului	rotoarelor
Vocativ	rotorule	rotoarelor

1. parte a unei mașini (motor sau generator de energie) care se rotește, în timpul funcționării, în jurul axei arborelui pe care este montată și care folosește pentru reluarea și transmiterea unui cuplu motor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online