Etimologie

Din bulgară рудар (rudar).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
rudar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rudar rudari
Articulat rudarul rudarii
Genitiv-Dativ rudarului rudarilor
Vocativ rudarule rudarilor
  1. denumire dată, în țările românești, unor lucrători (țigani) care confecționau obiecte din lemn; (p.ext.) meșter țigan care lucrează din lemn albii, linguri, fuse etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe