săbiuță
Etimologie
Pronunție
- AFI: /sə.bi'u.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului săbiuță | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | săbiuță | săbiuțe |
Articulat | săbiuța | săbiuțele |
Genitiv-Dativ | săbiuței | săbiuțelor |
Vocativ | săbiuță | săbiuțelor |
- diminutiv al lui sabie; săbioară.
- Sabie mică sau săbiuță.
- (bot.) (Gladiolus imbricatus) plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de sabie și cu florile purpurii; gladiolă, săbioară.
- (iht.) sabie, săbioară.
Sinonime
- 1: săbioară, (reg.) săbiușcă
- 2: (bot.) (reg.) cocardău, cocoșică, rogoz, săbioară, săgeată, săgețea, secerele (pl.), spatarează, crin-vânăt, (Transilv.) coasă, (Ban.) seceruie, (Ban. și Transilv.) spetează
- 3: (iht.) sabie, sabiță, săbioară, (reg.) bărcie, săbicioară, săbiiță
Cuvinte apropiate
Traduceri
plantă; floare
|
|
pește
|
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online