Variante

Etimologie

Din scârț + sufixul -âi.

Pronunție

  • AFI: /skɨr.ʦɨ'i/


Verb


Conjugarea verbului
scârțâi
Infinitiv a scârțâi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
scârțâi
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să scârțâie
Participiu scârțâit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a produce (prin frecare, deplasare, din cauza greutății etc.) un zgomot ascuțit, strident, neplăcut.
  2. (v.intranz.) (despre vehicule încărcate cu poveri) a merge, a înainta cu greu (făcând un zgomot strident).
  3. (v.intranz.) (despre încălțăminte) a produce (în timpul mersului) un zgomot ascuțit, caracteristic.
  4. (v.intranz.) (p.anal.) a cânta prost, strident, dintr-un instrument muzical cu coarde.
    Scârțâie o melodie.
  5. (v.intranz.) a scrie greu, mișcând anevoie (și apăsat) tocul pe hârtie.
  6. (v.intranz.) (despre insecte) a scoate sunete ascuțite, asemănătoare cu scârțâitul produs prin frecare.
  7. (v.intranz.) (fig.) (fam.; despre acțiuni, activități, întreprinderi) a progresa greu, anevoie; a nu funcționa cum trebuie.
  8. (v.intranz.) (despre oameni) a nu se simți bine, a o duce rău cu sănătatea.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A unge osia ca să nu scârțâie (carul) = a mitui
  • (tranz.) A scârțâi ușa cuiva = a stărui pe lângă cineva cu insistențe plictisitoare


Traduceri

Anagrame

Referințe