scutelnic

română

Etimologie

Din a scuti + sufixul -elnic.

Pronunție

• AFI: /sku'tel.nik/

Substantiv

Declinarea substantivului scutelnic
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scutelnic	scutelnici
Articulat	scutelnicul	scutelnicii
Genitiv-Dativ	scutelnicului	scutelnicilor
Vocativ	scutelnicule	scutelnicilor

1. (în evul mediu, în țara românească și în moldova) țăran care, în schimbul unor obligații suplimentare față de domn sau de stăpânul de moșie, era scutit de plata birului domnesc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online